schimbari & decizii

De mai bine de 3 ani de zile, in contextul international nefavorabil economic si social se petrec schimbari. Odata cu premisele unei noi recesiuni economice precum si alte dezastre naturale (cutremurul din chile sau japonia) sau revoltele africane, se contureaza imaginea unei schimbari majore in Europa si nu numai. Schimbarea aceasta nu este greu de incadrat in cadrul unei miscari sau unui curent nou de gandire, avand in vedere faptul ca si alte evenimente istorice s-au incadrat in contextul unor evenimente politic-sociale. De exemplu Renasterea si Umanismul, aparute in Europa Apuseana pentru prima data pe la sfarsitul secolului XIV au succedat un episod negru in istoria Europei si anume cruciadele, conflictele cu arabii din Peninsula Iberica precum si asa numita „Epoca intunecata” a Evului Mediu, o perioada dificila pentru populatia Europei, caracterizata prin numeroasele scandale aparute in cadrul Vaticanului dar si a numeroaselor razboaie si miscari de cucerire din cadrul batranului continent. In general aceasta „epoca intunecata” este rezultatul mizeriei morale si spirituale ale umanitatii din Europa, dar si a lipsei scrierilor sau a oricaror creatii pe plan cultural.
Odata cu descoperirea Americilor precum si a intaririi relatiilor comerciale cu Asia, in Europa s-a conturat necesitatea unor schimbari. Incetul cu incetul se fac remarcate personalitati ca Michelangello, Leonardo Da Vinci sau Shakespeare (sper ca am scris bine) sau Bacon. Astfel, lumea isi gaseste timp si predispozitie de a recunoaste meritele artistilor din acea vreme, trecand oarecum intr-un plan secund sau mai indepartat nevoile sociale.
Putin mai tarziu se contureaza alt curent de schimbare al gandirilor, de asta data un curent care va pune bazele Revolutiei franceze sau Declaratiei de independenta ale Statelor Unite ale Americii, precum si trecerii de la Evul Mediu la Epoca Moderna (fapt recunoscut in mare parte ca fiind caderea Bastiliei in anul 1789) si anume Iluminismul. In principiu, Iluminismul a corespuns ca perioada in timpul schimbarilor monarhiilor absolute din Anglia, si putin mai tarziu in Franta. Dupa caderea Bastiliei, Franta va capata din nou atentia Europei prin campaniile militare ale lui Napoleon Bonaparte. Rand pe rand, puteri occidentale precum Austria, Prusia si intr-o mare masura si Anglia se vad amenintate de geniul militar al lui Napoleon. Desigur, nici Rusia nu statea mai bine cu increderea in fortele proprii in eventualitatea unui conflict cu Napoleon, si singurul ei avantaj (care a fost hotarator cam in toate cazurile istorice)  fost vastitatea spatiului precum si stepa neospitaliera oricaror incercari de penetrare. Acesta a fost meritul decisiv al Rusiei intre anii 1812-1813, in urma campaniei esuate din Rusia a lui Bonaparte.
Dupa Napoleon, in centrul atentiei vor fi apoi revolutiile care au cuprins Europa in anul 1821 precum si 1848. Anterior de asta, o alta problema a Europei a fost ultima demonstratie de forta sau ultima rabufnire a ” omului bolnav” de atunci, si anume Turcia prin razboaiele purtate cu Rusia dar si alte state europene, in principiu privind comertul dintre Marea Neagra si restul marilor adiacente Mediteranei.
Dupa 1860, se contureaza dorinta unor statulete de a se „coagula” in state mari, capabile sa mentina in mod unitar populatii de aceiasi cultura si civilizatie. Este vorba de Italia si Germania, si intr-un mod asemanator si Romania, devenita stat national unitar sub conducerea unui singur domn peste doua state, fapt consumat cu un an inainte. Astfel, Europa mai asista la un episod de „brutalitate”, de data aceasta din partea lui Otto Van Bismarck, care a aratat ca nimic nu sta in calea spiritului german atunci cand e vorba de spiritul nationalist si inchegarii necesar acestuia. Napoleon al III-lea, nepotul mult mai abilului si mai cunoscutului Napoleon Bonaparte asista neputiincios alaturi de Franta la conturarea unei Germanii moderne, fapt realizat in anul 1871. De asemenea, leaganul culturii medievale, si anume statele italiene se unesc si ele in anul 1870, formand Italia moderna.
In urma unificarii Prusiei cu statele adiacente ei, Austria se va simti ” pe din-afara”. Dorinta de posesiune in continuare a teritoriilor detinute de vechiul Imperiu Habsburgic se mentine in constiinta fostelor state componente lui, astfel incat Austria se va unifica cu Ungaria in vederea obtinerii unui stat militar puternic si demn de luat in seama in Europa sfarsitului de secol XIX, fapt realizat in anul 1867.
Imediat dupa anul 1875, in Europa se vor prefigura doua aliante sau blocuri militare numite de istorici, care urmau sa se confrunte incepand cu anul 1914 pana in anul 1918, confruntare cunoscuta ca „Primul Razboi Mondial”. Interesele acestui conflict au fost legate de dorinta expansiunii coloniale in afara Europei a unor state (Germania, Anglia si Franta). Rezultatul conflagratiei a fost decis in anul 1919, iar urmarile demne de mentionat ar fi disparitia imperiilor coloniale, destramarea Austro-Ungariei, afirmarea Statelor Unite ca putere majoritara armata si economica dar si sentimentul de frustrare a unor state ale caror interese sau cereri nu au fost respectate. Ultimul factor a fost unul cheie in configurarea unor sisteme sociale dar si a unor doctrine politic-culturale. Rusia si Germania au fost principalele state nemultumite in urma incheierii Pacii de la Versailles-Paris din anul 1919, fapt ce va declansa ample miscari cu caracter nationalist in cadrul acestora.
Anul 1917, 25 octombrie. Data extrem de importanta in istoria contemporana a Rusiei. Aceasta data semnifica inceputul afirmarii bolsevicilor in detrimentul unei dinastii tariste, afectate de schimbarile timpului precum si nivelului social slab al populatiei. Bazandu-se pe o ideologie care presupunea eliminarea claselor sociale si omogenizarea intregii populatii impotriva valorilor capitaliste, comunismul incepe sa fie tot mai atractiv pentru o masa larga de oameni, incepand cu Rusia inceptului de secol XX si terminand cu miscarile sau framantarile produse de comunisti in Anglia, Franta sau Germania.
In paralel, in Germania se face remarcata o miscare sociala contrara comunismului, si anume una national-totalitarista. Aceasta se baza pe un resentiment de umilinta suferit de germanul de rand, odata cu semnarea „tiranelor” conditiilor de pace din anul 1919. Deoarece, a gasi un vinovat majoritar pentru esecul Germaniei din prima conflagratie mondiala reprezenta o grea provocare, s-a preferat in schimb omogenizarea a mai multor factori „incriminatorii” care sa explice in fata unei populatii rabufninde, situatia relativ precara a germanilor.
Bazandu-se pe o priza puternica la public, dar si a unui spirit orator extraordinar, national-socialistii germani s-au putut face usor afirmati in fata unei mase ranite in orgoliu. Desi a „propavadui” ideile naziste, reprezenta inainte de anul 1933 un adevarat risc, echivalentul statului cu sabia deasupra crestetului, totusi spiritul fratern si coagulant al intalnirilor dintre pro-nazisti din localurile ascunse la ore tarzii de noapte si-a aratat efectul, astfel ca in anul 1933, Adolf Hitler, un fost caporal din Primul Razboi Mondial care a imbratisat ideile nationaliste, dezvoltandu-le ulterior in anii 1925 si 1926 in timpul sederii sale in inchisoare, a devenit cancelar al Germaniei (ianuarie 1933). In 1934, in urma unei ample lovituri politice denumita ” Noaptea cutitelor lungi” Hitler a devenit liderul suprem al armatei.
In pofida unor vagi amenintari venite din partea Angliei si Frantei, Hitler isi continua politica ofensiva externa intr-o maniera ascendenta. Urmeaza retragerea din Liga Natiunilor, remilitarizarea Renaniei precum si anexarea Austriei la propriul teritoriu, fapt petrecut in martie 1938 (din nou, sper sa nu ma insel).
A devenit destul de clar ca inevitabilul urma sa se petreaca foarte curand; in lipsa unei coordonari externe provocate de diferiti factori, pasivitatea Angliei si Frantei isi arata acum reversul medaliei. Daca in urma cu 3 ani, odata cu remilitarizarea Renaniei, in ziua precursoare datei de 6 martie 1936, Adolf Hitler petrecea o noapte agonizanta in asteptarea verdictului din partea Angliei si Frantei (fiind gata sa anuleze orice pregatire ofensiva daca din partea celor 2 state ar fi venit un raspuns ferm), in august 1939 se va semna ceea ce va ramane in istorie recunoscut ca „Pactul Ribbentrop-Molotov”, semnat intre cei doi prim-ministrii, german si rus (23 august). Acest pact consfiintea impartirea Europei in cele 2 binecunoscute sfere de influenta. Piatra de hotar dintre aceste doua zone o reprezenta Polonia, care urma sa fie efectiv stearsa de pe harta din toate punctele de vedere. Totusi, Hitler a gandit tactica de-a avea o granita comuna cu Rusia inspre avantajul sau personal. Inconstient, Stalin nu credea ca Hitler avea sa urmareasca creearea unei frontiere comune cu U.R.S.S. tocmai pentru a facitilita ofensiva asupra Rusiei mult mai usor din partea Axei.
Astfel, in zorii zilei de 1 septembrie 1939 diviziile de tancuri, „Panzerdivision” strabateau teritoriul polonez impreuna cu celebrele uniforme „Wehrmacht”. In vazduh, celebra „Luftwaffe”, compusa din Messerschmituri si bombardiere in picaj Junkers 87 (popular denumite Stuka) aveau sa foloseasca armament masiv pentru a bombarda Varsovia si a semana groaza printre locuitorii ei. De asemenea, soarta Varsoviei avea sa fie un fel de „avertisment moral” pentru capitale europene, in special Londra si mai ales Parisul.
Incapabila de a tine piept unei armate germane blindate, artileria poloneza, inca alcatuita din divizii de tunuri trase de cai va fi spulberata in mai putin de 2 saptamani. Wehrmachtul german isi continua apoi ofensiva alaturi de puternicile Panzere ofensiva catre nordul europei, cucerind Belgia care nu a avut de ales decat sa se supuna fortei germane.
In ciuda declaratiei de razboi venite din partea Angliei si Frantei, cele doua state nu fac altceva decat sa asiste stupefiate la parcursul imbatabil al generalilor germani in vestul Europei. Abia in primavara lui 1940, Franta isi va incepe serios pregatirile pentru razboi, la constientizarea pericolului german. Daca in primul razboi, tinerii francezi plecau optimisti la razboi, incununati de flori si ovatiunile poporului, in al doiea razboi o mare tristete si psihoza colectiva asemanatoare ciumei din romanul cu acelasi nume al scriitorului francez Albert Camus stagna asupra poporului francez. Inconstienta petrecuta strict in spiritul latin pe strazile pariziene in timpul invaziei din Austria, apoi din Polonia isi arata acum roadele. Pana in luna iunie, 1940 Franta avea sa fie scoasa din razboi, de o Germanie mult mai motivata, mult mai bine pregatita si mult mai bine dezvoltata. Guvernul parizian isi muta capitala in Londra, de unde trimite incurajari poporului marsillian de-a pastra rezistenta impotriva armatei naziste.
In luna mai a aceluiasi an, armata britanica a fost la un pas sa capituleze in fata germanilor, prin episodul „Dunkirk”. Doar un noroc fantastic, alaturi de o vreme cetoasa si o decizie oarecum ciudata a germanilor de a nu-si continua ofensiva a salvat Coroana britanica de la un esec monumental. Oricum, prin acest episod, Anglia a pierdut o buna bucata de timp, pregatindu-si din nou resursele si trupele pentru razboi.
De asemenea, in Nordul Africii, geniul militar al lui Erwin Rommel isi arata superioritatea peste trupele locale impreuna cu cele engleze. Miza o reprezenta terenurile petroliere din preajma Golfului Persic. Astfel, Afrika Korps avanseasa datorita unei puternice artilerii si divizii de tancuri, in ciuda opunerii trupelor si tancurilor britanice.
Dupa Franta, Hitler isi indreapta atentia catre Anglia, plan care va fi denumit „Leul de Mare” . Ca si Napoleon in urma cu un secol, germanii se lovesc de pozitia geostrategica insulara a Angliei. In ciuda unor manevre cu rachetele teleghidate prin unde radio, celebrele V-2 au produs mai multa spaima in londonezi decat pagube; pana si costurile mari de productie, nu se comparau cu distrugerile minore provocate de acestea din cauza marjei mari de eroare pe care o aveau la impact.
Aliatul de nadejde al lui Hitler in sudul peninsular, si anume Italia se va balbai mult timp in fata Greciei. Nevoit sa treaca urgent la urmatorsul pas, Hitler intervine spre nemultumirea personala cu detasamente de trupe pentru a-si ajuta aliatul sau. Acest lucru va sta la intarzierea planului Barbarossa, care presupunea invazia U.R.S.S-ului cu mai multe luni, fapt ce se va concretiza abia pe 22 iunie 1941, data ce semnifica si intrarea Romaniei in razboi alaturi de Germania pentru recuperarea Basarabiei, teritoriu smuls de rusi la 26 iunie 1940.
Ar fi multe de mentionat in continuare, deoarece parcursul armatei a 4-a germane pana in iarna lui 1942 a fost fantastic. Totusi, din cauza timpului precum si latentei prea mari provocata de statul in fata computerului, am sa trec direct la anul 1945 si anume data de 9 mai. Deoarece capitularea Germaniei a fost declarata la 7 mai 1945, la o saptamana de la sinuciderea lui A.Hitler, ratificarea acestea s-a facut pe 9 mai. Data aceasta va ramana in constiinta intregului continent ca Ziua Europei.
Desi s-a numarat printre tarile cele mai afectate de razboi (a doua dupa Rusia daca imi amintesc bine), si cu jumatate de teritoriu smuls, Germania si-a revenit economic rapid, devenind in scurt timp cel mai dezvoltat stat din Europa, iar spre sfarsitul anilor 80 a treia super-putere a lumii.
In contextul actual asistam la o serie de schimbari, desi nu la fel de transante sau pragmatice asemenea celor descrise mai sus, totusi cu un efect diversificat datorita complexitatii lor si a sistemelor direct afectate. In Romania post-decemebrista, caracterul acesta este mentinut in continuare de trecerea de la un comunism marcat de multe scindari si metamorfoze ideologice sub actiunea directa a unor diversi conducatori la un capitalism brusc, afectat pe deoparte de ineficienta si superficialitatea organismelor din fruntea tarii (FSN-ul lui Ion Iliescu), precum si absentei actiunilor si suportului extern privind transformarea societatii romanesti intr-una stabila si reformata, tocmai din cauza lipsei de incredere din partea comunitatii internationale din perioada anilor respectivi. Relevante ar fi aici mineriadele din iunie ’90 si ’91, oprimarea opozitiei prin intermediul fortei brute dar si conflictele inter-etnice dintre romani si maghiari din Tg.Mures.
(continuarea si completarile mai tarziu)

Anunțuri

Despre Nita Andrei
student, fac. de geografie...

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: