Geografie umană generală..

Geografie umană generală

Din cele mai vechi timpuri, omul a simțit nevoia să exploreze și să se integreze pe deplin în mediul care îl înconjura. Omul nu a fost capabil la început să înțeleagă complexitatea fenomenelor care constituiau spațiul în care locuia, atribuind aceste procese și fenomene ale naturii unor forțe divine, responsabile de existența și implicit chintesența perpetuării lor, corelând fenomenele respective cu personaje divine (zei ai Soarelui, ai ploii, tunetului, etc- în funcție de spațializarea preponderent majoritară a fiecărui proces geografic în parte). În timp, au apărut diferite explicații care au încercat să găsească legături logice și de multe ori conceptuale în privința acestor procese complexe (fie de natură meteorologică fie de natură geologică). Totuși, filosofii antici (referindu-ne aici la toate perioadele școlilor elene) au încercat să imagineze un sistem al coordonării și subordonării factorilor în privința elementelor de natură cosmogonică sau al celor ce fac referire la planeta proprie. Amintim aici de accepțiunea școlii pitagoreice cu privire la existența a zece planete în Sistemul Solar care levitează în jurul unui foc central. Tot aici, este demn de menționat și Heraclit care ar fi menționat de existența regresiunilor și transgresiunilor mărilor și uscatului „am văzut mări invadând porțiuni acolo unde odată era uscatul”.
Revenind la importanța înțelegerii fenomenelor care îl înconjoară, omul a învățat pe baza repetiției, ciclitatea unor fenomene, profitând de unele aspecte geografice care țineau de habitatul în care se afla. Un exemplu potrivit îl găsim în zona Nilului inferior, unde egiptenii au reușit să prevadă revărsările Nilului, profitând de pe urma acestui fapt pentru a-și amenaja terenurile agricole. Treptat, noi, specia umană, am reușit să găsim răspunsurile cu privire la natura majorității aspectelor care țin de funcționalitatea pragmatică Pământului, atât în cadrul intern (interacțiunile geosferelor), cât și în cel extern (Pământul în contextul Sistemului Solar). Însă omul a prevăzut necesitatea constituirii unei alte direcții de cercetare în cadrul complexului geografic și anume una care să studieze spațialitatea precum și funcționalitatea elementelor antropice și a speciei umane în sine, cu toate toate domeniile ce le cuprinde -social, politic și economic. Pe scurt, convergența geosistemului cu sociosistemul.
O analiză asupra volumului de „Geografie umană generală”, scris de profesorii Octavian Groza și Ionel Muntele se cuvine a fi necesară de vreme ce o bună parte a volumului de față constituie complexitatea precum și interlegătura științelor sociale pentru domeniul de geografie umană cu domeniul științelor reale și anume geografia fizică și suportul adiacent ei, constituit din „științele dure” ale realului.

Pentru a defini ansamblul geografic general, constituit din cele două subramuri ale sale, uman și fizic (real), trebuie mai întâi să evidențiem o trăsătură distinctă și apriorică a geografiei în sine. Să luăm în primul rând imaginea (simbolul) care definește geografia ca știință în cadrul universităților mondiale, și anume globul geografic. Acest simbol reprezintă micșorarea de sute de mii și chiar de milioane de ori a planetei Pământ, fiind un simbol al cunoașterii și a explorării. Prin simplul fapt că putem micșora de milioane de ori suprafața oceanelor și a continentelor pentru a le expune într-un mod real, simplificat și ușor de înțeles, putem cataloga acest lucru ca fiind un avans deosebit și anume cunoașterea mediului în care supraviețuim. Globul geografic semnifică puterea geografului de a releva complexitatea formelor de relief precum și a conturului pe care îl dețin iar asta într-un mod structurat, la o scară ce se raportează cu valorile reale din teren.
Un al doilea aspect important al geografiei este legat de omogenitatea detaliilor ce intră în contextul înfățișarii și aparențelor în cadrul sistemelor. În geografie nu vom întâlni paradoxuri structurale majore, asemenea altor științe sau elemente care constituiesc mulțimea vidă. Geografia este o știință a spațiului și a integrării sistemelor sale într-un context superior, indiferent de natura sa (Pământ, Sistem Solar, Galaxie, Univers) precum și a coordonării în funcție de dinamica proceselor ce modelează și mențin concordanța funcțională a întregului sistem. Per total, geografia este știința actuală care poate explica dispunerea reliefului în forma sa actuală, constanta climatologică în funcție de poziționarea teritoriului respectiv, modelarea suprafeței terestre datorită hidrografiei, geneza solurilor, apariția faunei și florei și într-un final, dezvoltarea societății umane în funcție de funcționalitatea criteriilor de mai sus. Această incursiune ține cont bineînțeles și de aportul adus de științele învecinate geografiei fizice în general, cum ar fi biologia, chimia și fizica. În final, pentru a ilustra tabloul social și nu numai al habitatului uman vom folosi elemente ce țin de statistică (pentru calculele demografice), psihologie (pentru geografia comportamentală) sau științe politice (pentru evaluarea precum și explicarea tendințelor de guvernare ce pot duce la schimbări majore în contextul masei populației (emigrări, natalitate accentuată, exod de populație, etc)
Revenind la manualul de față, vom observa în primele capitole o „culpabilizare” a autorilor în ceea ce privește importanța geografiei umane precum și acordul ei cu geografia fizică. Aici este cazul să facem o analogie cu alte situații sau cazuri de acest gen. Scriitorul și criticul literar român, Alexandru Paleologu remarca într-un interviu această tendință de inferioritate a umaniștilor în raport concurențial cu aportul adus de științele „dure” și anume cu exactitatea datelor oferite de matematică sau fizică de exemplu. În cazul de față, trebuie să precizăm faptul că, spre deosebire de natura înconjurătoare în care toate procesele sunt de multe ori lente și ireversibile (de exemplu mutațiile de specii și impactul acestei acțiuni), natura precum și firea umană este una deosebit de complexă, astfel încât o singură știință sau chiar mai multe la un loc nu o pot contura într-o tendință de stabilitate. Din cauza acestui aspect, geografia umană tinde să capete un aspect ce ține de o anumită relativitate a datelor oferite, neavând un nucleu dur pe care să se condenseze. Acest lucru este fals. Geografia umană nu are puterea de previzionare pe termen lung a dezvoltării societății umane într-o manieră previzibilă, iar acest fapt atrage de la sine trunchierea acestei științe în mai multe domenii care să aibă o rezoluție mai concentrată asupra detaliilor studiate.
O altă problematică interesantă propusă de autorii volumului de față o reprezintă noțiunile de regiune, spațiu precum și de teritoriu. În cadrul acestor definiții au stat aspecte ce au ținut de filosofia politică precum și a doctrinei idologice din fiecare stat în parte. Dacă în sistemele capitaliste, noțiunea de teritoriu nu era una drept exhaustivă în catalogarea unei tendințe de concentrism a populației, în sistemele politice totalitare, teritoriul forma în mod absolut o unitate cristalizată și închisă, inexpugnabilă în calea agenților destabilizatori. Ca exemplu elocvent, putem observa în zonele centrale ale orașelor din fostele state comuniste, o concentrare masivă a populației prin prezența blocurilor de tip „cutie de chibrituri” precum și un arhetip din punct de vedere al urbanizării precum și al arhitecturii. În concepția statului stalinist, populația proletară locuiește în aceste cutii de beton, iar în școli, copiii învață la rândul lor despre importanța revoluționară și mesianică a clasei muncitoare. Fiecare stat fost comunist păstrează mărturii arhitectonice ale megalomaniei conducătorilor care s-au perindat la conducerea statului respectiv (în cazul României, putem vedea aceste mărturii în cazul Casei Poporului sau Canalului Dunăre-Mare Neagră). În privința acestui aspect, putem să-l aprobăm pe Karl Marx și fraza celebră a acestuia „Statul este capriciul unui singur individ”. O altă remarcă bună a autorilor cu privire la funcționalitatea statului comunist este „geografia marxistă nu încearcă să înțeleagă lumea ci să o schimbe”.
A studia capitolele volumului de geografie umană presupune în scurtă vreme o problematică în a identifica rolul precis și funcțional al fiecărei specializări din subcadrul geografiei, indiferent că este unul uman sau fizic. Autorii reușesc să impună o serie întreagă de probleme ce stau și astăzi în calea definitivării unui punct de studiu precis al geografiei. Citind în continuare, volumul de „Geografie umană generală” reușește într-o mare măsură să prezinte succint diferențele dintre lumea sensibilă precum și cea inteligibilă, dacă ne raportăm la Platon și la problematica din cadrul Dialogurilor sale. Apoi, cercetarea geografică este analizată din punct al curentelor culturale ce au influențat Europa de-a lungul timpului. Este analizată importanța curentelor renascentinse și iluministe cu privire la cercetarea goegrafică. După cum știm, Europa Evului Mediu a fost bântuită de o „ciumă a cunoașteri”, cauzată în special de reticența bisericii catolice în raport cu cercetarea știițifică. Din păcate, pe lângă rolul nefast adus științelor, biserica catolică se face răspunzătoare în această epocă și de sângeroasele cruciade din Orientul apropiat, Inchiziția sau colonizarea forțată a continentului sud-american.
O remarcă bună ar fi cea că „științele naturii încearcă să înțeleagă mecanisme relativ stabile, în vreme ce științele umane lucrează cu mecanisme aflate într-o transformare rapidă și neîntreruptă” (pag.44).
O calitate importantă a geografiei constă în determinism precum și fenomenologie (din punct de vedere al lui Husserl). Cauzalitatea fenomenelor reprezintă un punct important în dezvoltarea teoriilor sistemice cu privire la reacțiile ce au loc în cadrul planetei noastre. Oikumena are posibilitatea de a fi sub forma actuală din incidența a milioane de factori favorabili. Bineînțeles că o centralizare a tuturor acestor factori ar fi aproape de domeniul imposibilului, de aceea se apelează la noțiuni deductibile..
Concluzia pe curând.

Anunțuri

Despre Nita Andrei
student, fac. de geografie...

2 Responses to Geografie umană generală..

  1. Johne983 says:

    I think you have observed some very interesting details , appreciate it for the post. cdeedgcbgddd

  2. Nita Andrei says:

    terminat miercuri, 30 noiembrie la 05:40-

Dorești să adaugi ceva?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: