O analiză a situației din Siria. Partea a III-a

Soluțiile probabile

Mai rămân de studiat efectele Războiului din Golf, precum și campania din Libia, din anul 2011. În 1990, NATO și-a dovedit puterea militară, lovind cu precizie trupele lui Hussein, cu rachete de croazieră lansate de pe vasele de luptă. Totodată, un contingent militar terestru a asigurat o retragere rapidă a irakienilor din Kuwait. Această modalitate strategică s-ar putea repeta și în Siria împotriva armatei fidele lui al-Assad, prin intermediul navelor de război și aviației net-superioare a NATO.

De altfel, ar fi o strategie asemănătoare cu cea folosită în Libia. Aviația NATO a asigurat suport rebelilor libieni împotriva trupelor guvernamentale conduse de Muhamar Gaddafi. De asemenea, trupe militare de elită britanice și probabil americane, au coordonat acțiunile rebelilor, astfel încât Gaddafi a fost înlăturat de la putere la scurt timp după intervenție. Problema este că Libia, neavând prezența trupelor NATO care să-i asigure securitatea internă, alunecă și ea într-o posibilă ”capcană” a islamiștilor, lucru văzut în septembrie anul trecut, în cazul atentatului terorist asupra ambasadei americane din Benghazi. Dar totuși, această ultimă opțiune rămâne cea mai viabilă și cea mai probabilă de luat în calcul de către NATO pentru Siria, în imediata perioadă de timp.

În concluzie, situația din Siria este complicată mult de factorii enumerați mai sus. O intervenție în Siria a trupelor NATO, ar cauza mai mult decât sigur și o intervenție a Iranului (dar nu militară), aprig susținător al președintelui Bashar al-Assad. Din păcate, populația siriană este prinsă la mijloc. Imaginile victimelor rezultate în urma atacurilor chimice cu gaz sarin (cel mai probabil), au fost văzute în toată lumea. Al-Assad a învinovățit rebelii pentru aceste atacuri, însă este puțin probabil ca rebelii să poată deține acest tip de arme. Nici NATO nu s-a grăbi să-l acuze pe al-Assad că ar sta în spatele acestor atacuri. Momentan, cea mai rapidă soluție a fost trimiterea consilierilor ONU aici. Dar guvernul sirian nu a permis încă accesul consilierilor în zonele afectate. Este clar că se ascunde ceva. Efectele agenților chimici se pot diminua mult după câteva zile, astfel încât devine greu de tras o concluzie. Până acum se estimează că în urma acestor atacuri au murit aproximativ 1300 de persoane dintre care, un număr uriaș de copii refugiați.

Unii spun că acesta ar fi prilejul potrivit ca puterile vestice să se uite pasive cum organizațiile extremiste se luptă între ele. Avem Hezbollah pe de o parte și Al-Qaeda pe de alta.

Trist este faptul că sunt oameni care susțin că tot conflictul din Siria este o uneltire a puterilor vestice, bineînțeles la capătul căruia se află SUA și Israelul. Sau că imaginile de la BBC sau CNN sunt trucate cu scopul complotist al mass-mediei.  Este trist că în momentul actual mai există oameni care neagă episoadele negre din istoria recentă a lumii. Au fost atâtea genocide provocate de lideri aflați în delir. În 1988, Hussein a folosit arme chimice împotriva irakienilor kurzi din N-ul Irakului, cel mai grav atac chimic din istorie. Au murit atunci peste 1500 de kurzi.

Anunțuri

Despre Nita Andrei
student, fac. de geografie...

Dorești să adaugi ceva?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: