O analiză a situației din Siria. Partea I

Un nou Afganistan?

În 2001, NATO și aliații au invadat Afganistanul cu scopul de a înlătura talibanii de la putere și de a distruge taberele Al-Qaeda din regiunile montane din V și SV-ul țării, din imediata apropiere cu granița pakistaneză. Acest lucru se întâmpla chiar la câteva săptămâni după 11 septembrie. Ofițeri paramilitari CIA, împreună cu membri ai trupelor speciale, s-au unit cu Alianța Nordică, singurul bastion din Afganistan care se împotrivea fundamentaliștilor islamiști, într-o acțiune comună de liberalizare a Afganistanului și de implantare a democrației.

În decembrie 2001, au avut loc primele acțiuni în forță ale trupelor americane. Zeci de rachete au fost aruncate în regiunea munților Tora Bora, loc în care liderul de atunci al Bazei (Al Qaeda, în trd), Osama bin Laden se presupunea că s-ar fi ascuns. Concomitent, echipe de comando din forțele speciale ale US Army, au luat cu asalt taberele de antrenament ale Al-Qaeda, ucigând zeci și sute de membri. Cu toate astea, bin Laden a reușit să fugă în Pakistan, din cauza unei situații ce a trezit suspiciuni în sânul NATO asupra credibilității aliaților afgani din Alianța Nordică. În momentul în care trupele americane se aflau la câteva sute de metri de bin Laden, cei din trupele AN au întors armele împotriva ”aliaților americani”, situație ce a întârziat atacul câteva ore bune, timp suficient pentru UBL (acronimul dat de FBI lui bin Laden) să fugă în Pakistan, în regiunile tribale din munți. Acesta a plătit pentru crimele sale 10 ani mai târziu, când a fost ucis într-o acțiune a forțelor speciale din Marina SUA în Pakistan.

Talibanii au fost alungați de la conducerea țării în doar câteva săptămâni. În același timp, viitorul președinte al Afganistanului liber, Hamid Karzai, era adus în Kabul și ulterior votat de majoritatea afganilor ca lider de stat. Părea că democrația sosise în sfârșit și în țara în care războaiele nu s-au terminat niciodată. Totuși, a durat puțin timp pentru NATO ca să realizeze că Afganistanul era o țară prea fragilă ca democrația să persiste. Singura soluție viabilă era de a menține trupe staționare. Iar aceste trupe vor rămâne aici până în 2014.

Așadar, care e legătura cu situația actuală din Siria? Voi încerca să fiu cât se poate de scurt.

Conflictul din Siria a început în 2011, ca urmare a mișcării largi de emancipare politică a lumii arabe. Libia și Egipt au renunțat la dictaturile unor lideri totalitari și au început să urmeze traseul țărilor vestice spre democrație, unde populația să decidă cine merită ales. În Siria, acest lucru nu a fost atât de ușor. Bashar al-Assad, a câștigat alegerile  (în 2000*). Anterior lui, tatăl sau (Havez al-Assad) a condus Siria timp de 30 de ani. Populația nu a mai răbdat această linie dinastică și s-a împotrivit. Până la un conflict civil nu a mai rămas decât puțin. Iar acesta a început în momentul în care armata siriană a început să folosească forța împotriva manifestanților. Au apărut mișcările rebele, iar Siria s-a transformat într-un front între rebeli și trupele fidele regimului al-Assad. Țările petroliere bogate din Golful Persic au simpatizat tendința de emancipare a Siriei și au început să sprijine pe rebeli cu armament și bani. În Coran, cei bogați au obligația morală și religioasă de a împărți averea cu cei oprimați și săraci.

Până în momentul actual, bilanțul victimelor din Siria a depășit 100.000 de sirieni uciși. Alte milioane de sirieni au emigrat fie spre Turcia, fie mai nou spre zonele mai sigure din Irak. De ce a ezitat NATO sau ONU să intervină?

Lucrurile par simple la prima vedere, însă la o analiză profundă, ele sunt complicate. În primul rând, Rusia are drept de veto în cadrul ONU. O acțiune ONU ar pica din start atâta vreme cât Rusia, principalul aliat al regimului al-Assad s-ar împotrivi. Recent, Rusia a livrat un stoc de rachete balistice armatei lui al-Assad, ca urmare a unei așa-zise înțelegeri din 2010. Israelul, SUA și statele vestice au protestat. Interesele economice ale Rusiei sunt mai importante decât revolta sirienilor. Însă, înainte de a critica Rusia, să privim și în cealaltă tabără.

În Siria, nu doar rebelii luptă împotriva tiranului al-Assad. Grupări de extremiști din celule afiliate Al-Qaedei, au imigrat în masă aici,  în sprijinul fraților musulmani. Jihadul sfânt împotriva ”răului”, are loc acum pe două fronturi: unul în Afganistan, dus mai departe de către talibani împotriva trupelor ISAF și unul în Siria, cu luptători din țări arabe precum Arabia Saudită, Yemen, Tadjikistan ș.a împotriva sângerosului al-Assad. Totodată, jihadiștii sunt atrași și în Egipt, unde Frăția Musulmană a fost respinsă de populație în recentele ciocniri. Al-Zawahiri, liderul actual al Al-Qaeda a avertizat nu doar SUA ci și țările vestice acum câteva săptămâni, că situația din Egipt o va urma pe cea din Algeria anilor 90, când războiul civil a arătat că democrația nu poate avea succes într-o țară musulmană. Dar să revenim la Siria.

Al-Qaeda, pe cât de slăbită a devenit în urma campaniilor NATO în Yemen sau Somalia, pe atât de puternică pare a fi în Irak și în alte regiuni. Sute, poate chiar mii de jihadiști au plecat în Siria, în sprijinul rebelilor. Acest lucru ar fi și principalul motiv oficial pentru care Rusia nu acceptă o intervenție militară în Siria.

Dar atunci când ONU nu poate interveni într-o regiune fierbinte, o poate face în schimb NATO. Acesta este cel mai puternic bloc militar al planetei în momentul actual, format din superputeri militare precum SUA, Anglia și Australia. Pe lângă aceste țări, mai sunt și altele fidele, ca Polonia sau Franța. Cu toate astea, NATO s-a limitat doar în a critica regimul al-Assad. De ce nu a sprijinit NATO rebelii sirieni?

______________

*greșeală de editare: mandatul lui B.al-Assad a început în 2000

Anunțuri

Despre Nita Andrei
student, fac. de geografie...

Dorești să adaugi ceva?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: